link Istoric
link Panorama din Turnul Sfatului
fotos ALBUM FOTO
brosuri BROSURA (descarca PDF file)
hint Pentru a deplasa imaginea din dreapta apăsaţi cursorul la mouse pe una din sagetile de sus, sau tineti apăsat cursorul la mouse pe butonul de jos si trageti in directia dorita.

VEDERE PANORAMICA DIN TURNUL SFATULUI

. .

PIATA MARE NR. 10

Este edificată în sec XIV în stil gotic, fiind prima dată menţionată în 1472, modificată în stilul Renaşterii în sec XVI. A aparţinut unor senatori ai oraşului, devenind în 1537 proprietatea familiei Haller care a stăpânit-o tot restul de 345 de ani. Casa păstrează în substanţa ei elemente gotice, sistemul de boltire şi susţinere a bolţilor, reţine un element caracteristic goticului, turnul locuinţă, din fundul curţii, cu două etaje şi timpan ascuţit terminat în floroane de piatră, bovindou la etajul întâi şi scară în spirală. Pe faţadă accesul în incintă se face printr-un portal care, ca şi ancadramentele din piatră ale ferestrelor este specific Renaşterii, de asemenea, fresca exterioară cu lei este repusă în valoare prin restaurarea operată în 2006. Imobilul este reprezentativ pentru proprietatea unui patrician, negustor, monetar al Sibiului cu participaţii la minele de aur din Baia Mare şi bancher, apoi primar şi jude regal al Sibiului Peter Haller.

PIATA MARE NR. 8

Încă din secolul al XV-lea în această casă a funcţionat monetăria Sibiului, a aparţinut iniţial unor bancheri florentini, apoi patricianului Georg Hecht, primar al Sibiului (1493) proprietatea trecând în stăpânirei familiei Wayda timp de 237 de ani când a fost vândută cu 20.000 de guldeni „Universităţii Săseşti”(1821). Construcţia iniţială este edificată în secolul XIV şi modificată în secolul XV, substanţa murală păstrează elemente ale goticului târziu la toate nivelele, bolţi cu nervuri, profilatură, portaluri gotice. Actualul aspect al faţadei a rezultat printr-o „modernizare” din secolul XIX care a modificat complet faţada proprie stilului Renaşterii al faţadei originare. Casa rămâne reprezentativă prin numeroasele elemente gotice şi de renaştere conţinute în interior.

PIATA MARE NR. 2

Alipită Bisericii Romano-Catolice Iezuite „Sf. Maria” (1726-1733) clădirea face parte din complexul eclezial ridicat în 1739 pe locul unor clădiri publice demolate, mai puţin subsolurile în care sunt prezente elementele specifice construcţiilor Sibiului gotic. De asemenea, corpul din dreapta din Piaţa Mare păstrează şi parterul vechii clădiri din sec. XV. Clădirea a fost destinată locuirii preoţilor bisericii şi Colegiului Iezuit. Întregul complex a fost edificat în spiritul contrareformei promovate de Casa Habsburg ca suverani ai Imperiului şi principi ai Transilvaniei într-un oraş profund protestant. Ansamblul arhitectonic – biserica, colegiu - este ilustrativ ca citat cultural specific expresiei iluminismului vienez.

PIATA MARE NR. 5

Casa de la nr. 5 „Casa Albastră”, a cărei denumire datează din anul 1819, cu substanţă în secolele anterioare este semnificativă pentru modul în care în epoca barocului târziu, proprietarul Baronul von Möringer a înţeles să o modifice, etajul casei fiind construit de el însuşi (1734). În această casă, în corpul din spate, s-au desfăşurat între 1768-1783, spectacole de teatru. În 1810 clădirea a fost cumpărată de către magistratul oraşului. Ca toate clădirile publice, în frontonul unghiular care încheie faţada, include stema oraşului.

PIATA HUET NR. 5

Clădirea cu nr. 5 din Piaţa Huet este o clădire publică construită în 1786 fără a fi modificată până în prezent. Construcţia a fost realizată după demolarea unor construcţii din secolul XIV, în care a funcţionat şcoala elementară a oraşului din 1380. Noul local corespundea nevoilor învăţământului gimnazial şi liceal legiferat de guvernul imperial. Clădirea este de factură barocă, include în aula liceului o „chatedra”, o structură monumentală din lemn cu strane şi baldahin destinată prezenţei rectorului liceului cu prilejul ceremoniilor şcolare, mobilă autentică, posibil unicat în România.

PIATA MICA NR. 11

Este Casa Hermes, acest nume fiindu-i dat în 1867 când în clădire a funcţionat Asociaţia Meseriaşilor. Elevaţia casei este modernă sec. XIX, în stil neogotic. A fost ridicată pe locul unde anterior fiinţa locuinţa Comitelui Frank von Franckenstein şi ulterior a Comitelui Isaac Zabanius. În prezent, în clădire funcţionează muzeul de Etnografie Universală ”Franz Binder”. Clădirea veche a aparţinut succesiv comiţilor saşi: Johannes Lulay, Valentin Frank si Johann Sachs von Harteneck.

PIATA HUET NR. 1

Este Casa Parohială Evanghelică, care încorporează substanţă murală din vechea casa parohială din secolul XIII. Elevaţia casei este databilă în secolul XV, remarcabil fiind portalul atribuit pietrarului Andreas Lapicida, ilustrativ pentru goticul târziu cu influenţe de renaştere timpurie. Blazonul este al preotului Johannes din Alţîna datat 1502.

PIATA MICA NR. 21

Este o construcţie gotică prototipică, documentată din 1370, proiectată şi utilizată ca hală comercială, parterul al măcelarilor, etajul al postăvarilor şi al cojocarilor (sec. XVI-XVII). La începutul sec. XVIII etajul a fost folosit ca depozit de cereale. În 1765 acesta a fost folosită ca sală de spectacol pentru trupa teatrală condusă de GERTRAUT BODENBURGERIN, la fel în 1787 când trupa Düwald pune în scenă aici piese de Shakespeare, Goethe, Lessing, Goldoni, Voltaire sau Beaumarchais. Din sec. XIX redevine sediul măcelarilor din oraş. Denumirea de Casa Artelor dateaza din perioada comunistă când Muzeul Brukenthal obişnuia să deschidă aici expoziţii temporare.

PIATA MICA NR. 22

Clădirea realizată pe zidul al doilea al centuri de fortificaţie din care include substanţa murală, cu forma actuală realizată în secolul al XVII-lea, o tranziţie de la Renaştere la Baroc, se remarcă prin fresca complexă din încăperea principală de la parter. Fresca include scene de vânătoare şi ilustrări ale vechiului testament, mitul Ester Ahasver şi Judecata lui Solomon. Pictura datează din 1631. Pe bolta în cruce a încăperii în stuc, este un blazon executat în 1694.

PIATA MICA NR. 24

Pasajul care uneşte Piaţa Mică cu Piaţa Aurarilor, respectiv a doua incintă cu a patra incintă a oraşului, aparţine Turnului de apărare al Aurarilor. Aici s-au păstrat gangul de trecere şi primul nivel. Partea de sus a fost modificată şi construită în sec. XVI când s-a ridicat etajul casei, turnul fiind transformat în locuinţă şi alipit casei.

PIATA MICA NR. 26

Casa de la numărul 26, actual Muzeu de Istorie a Farmaciei, datează în forma actuală din 1568, fiind a treia farmacie ca vechime din Sibiu. Imobilul a funcţionat ca locuinţă, oficiu şi laborator al farmacistului farmaciei La Ursul Negru, din anul 1600 până în 1972. La 1972 s-a deschis primul şi singurul muzeu din România dedicat farmaciei. Organizat ca muzeu, parterul cu logie deschisă, reproduce cu acurateţe modul de organizare a unei farmacii de epocă cu oficina la parter şi laboratorul la subsol, spaţiul adăpostind colecţii istorice de mobilier, vase de farmacie, echipament de laborator de farmacie.

PODUL MINCIUNILOR

Încă din secolul al XV-lea în această casă a funcţionat monetăria Sibiului, a aparţinut iniţial unor bancheri florentini, apoi patricianului Georg Hecht, primar al Sibiului (1493) proprietatea trecând în stăpânirei familiei Wayda timp de 237 de ani când a fost vândută cu 20.000 de guldeni „Universităţii Săseşti”(1821). Construcţia iniţială este edificată în secolul XIV şi modificată în secolul XV, substanţa murală păstrează elemente ale goticului târziu la toate nivelele, bolţi cu nervuri, profilatură, portaluri gotice. Actualul aspect al faţadei a rezultat printr-o „modernizare” din secolul XIX care a modificat complet faţada proprie stilului Renaşterii al faţadei originare. Casa rămâne reprezentativă prin numeroasele elemente gotice şi de renaştere conţinute în interior.
© 2011, Primăria Municipiului Sibiu, All Rights Reserved